UNIVERSUL DIN NOI

Decalajele intre oameni au devenit o trasatura comuna a oricarei societati in era in care traim.

Evolutiile inegale intre indivizi, fie pentru ca acestia aleg diferite cai in viata, profita diferit de oportunitatile pe care le ofera subterfugiile vietii, sau pentru ca asa le-a fost data soarta, sunt din ce in ce mai evidente.

Fie ca ne deosebim la nivel economic sau social, diferentele pornesc de la o premiza comuna - Cultura. A fost demonstrat stiintific ca individul este influentat in dezvoltarea sa de societatea in care traieste, de mediul care-l inconjoara. Sau - asa cum argumenteaza Steven Pinker in best-sellerul sau THE BLANK SLATE - comportamentul uman este ''reliefat substantial de adaptarile psihologice evolutive''

Nu vreau sa neg importanta pe care o au in devenirea fiecaruia dintre noi caracterele ereditare si bagajul pe care il primim de la generatiile precedente. Este un fapt atestat care isi are rolul sau determinator. Si totusi, puterea de influenta a mediului este incontestabila. Dar mai este un factor care ne poate determina radical gandirea, personalitatea si intelectul, care, intr-o formula simplificata, poate avea puterea de a schimba destine. Auto-educarea.

Daca ai observat vreodata o discutie dintre un profesor si un fermier, dintre director si lucratorul de pe santierele publice, dintre un scriitor si un student indolent (sunt niste exemple care, avand in vedere idea pe care incerc s-o sublinez, pot fi inversate in unele cazuri, fara a se pierde mesajul), ai remarcat ca diferentele dintre cei doi interlocutori nu erau doar de ordin vestimentar. Poate mai izbitor era contrastul la nivel de comunicare si al vocabularului utilizat.

CARTILE - cele bune, utile, pragmatice, sanatoase, cele la care s-a muncit mult, cele care sunt pline de invataminte sau care promoveaza idei valoroase, cele care ne fac sa zambim sau sa plangem de bucurie, cele pe care le putem citi o noapte intreaga fara a inchide un ochi, pe care le citeam cu sufletul la gura in podul casei, feriti de cautarile insistente ale parintilor cand eram copii, cele care ne incanta nu doar ochii trupului, dar si pe cei ai mintii, care ne fac sa auzim, sa simtim si sa traim din plin mesajele arhivate in randuri - ELE pot fi uneori cel mai bun prieten, cel mai bun profesor, cel mai bun parinte. Cartile ne ofera clipe unice - cele ale revelatiei.

Abraham Lincoln spunea ''Lucrurile pe care vreau sa le stiu sunt in carti; cel mai bun prieten al meu va fi cel care-mi va aduce o carte pe care n-am citit-o''. Si totusi, putini sunt cei care mai indraznesc sa se apropie de o carte intr-o era cand informatiile se gasesc sintetizate si gata de a fi absorbite fara vreun oarecare efort. Intr-o lume in care spatiul virtual, cu irezistibilele tentatii pe care le trezeste, castiga din ce in ce mai mult teren in fata milenarelor carti, a ramane un cititor activ este o provocare adevarata si un act de eroism. Pentru a va convinge ca nu exagerez, faceti o simplisima investigatie in jurul vostru si vedeti cati dintre cei pe care-i cunoasteti mai indraznesc astazi sa citeasca ceva. A devenit o traditie de familie statul in fata televizorului si inghitirea planificata a informatiilor difuzate, care de cele mai multe ori sunt sterile, adevarate instrumente de spalare a creierului si programare controlata de cei care fac din aceasta un scop in sine.

''Eu gasesc TV-ul drept foarte educativ. De cate ori cineva conecteaza televizorul, merg in alta camera si citesc o carte'', Groucho Marx.

Daca ati decis la un moment ca e timpul sa incepeti a citi, si descoperind pe parcurs cat de pasionala poate deveni aceasta activitate - mai ales daca e vorba de carti bune, nu va faceti griji daca unii vor face glume pe seama Dstra si vor rade spunand ca sunteti un tocilar. Noi stim ca acestea nu sunt decat semnele unei invidii inconstiente, provocata de faptul ca cei care va arata cu degetul continua sa pluteasca in ignoranta, lipsa de determinare si puterea de a prelua controlul asupra lor si asupra propriilor vieti, cel putin culturale.

Doar pentru un om care a incercat vreodata sa scrie ceva, fie intr-un moment de inspiratie sau inspiratia a devenit mai intensa pe masura ce a avansat cu scrierea, este clara si evidenta adevarata valoare pe care o au cartile si unicitatea cunostintelor pe care le contin. Pentru ca, in momentul in care incepi sa scrii o carte, pe masura ce iti focalizezi toata energia creativa si incerci sa transpui gandurile tale, ideile tale in randuri pe o foaie alba - simti o transcendere, simti transfigurarea ta in alte dimensiuni, dublarea, triplarea, inzecirea chiar a capacitatii tale de meditatie... si atunci se creaza o punte cerebrala intre cel care incearca sa acceseze cunoasterea si universul infinit al cunostintelor... si randurile se astern, si uneori poti ramane surprins de ceea ce ai fost capabil sa reproduci, surprins de posibilitatea nesperata pe care tocmai ai experimentat-o. Este un act fin, care necesita har si pregatire. De aceea putini pot scrie, dar TOTI pot fi cititori.

''Citirea unei carti bune este ca o conversatie cu cei mai distinsi oameni aii secolelor precedente''. Réné Descartes.