II. ANTITEZE.

Intr-un articol precedent, ma interogam asupra consecintelor liberalismului economic aplicat de la Keynes incoace in economiile occidentale si asupra impactului mondial pe care acest model l-a provocat. Desi foarte functional pana prin anii '70-'80 ai secolului trecut in blocul capitalist, rigiditatea relativa a mecanismelor sale, schimbarea modelelor sociale de la acea epoca, dar mai ales socurile petroliere si apropierea marelui ciclu de continua dezvoltare spre un final au determinat guvernele acestor economii sa caute un model mai adaptat.

Ratele inalte ale cresterii economice, acumularea marelor rezerve de capital, industrializarea excesiva, toate se apropiau de un climax. Din acel moment fenomene contrare au inceput a se evidentia : cresterea somajului, inflatii, iar de aici o varietate de crize fiscale. Modelul liberal keynesian era evident aproape de epuizare. In acest context, un nou model de gandire economica a inceput a se structura : modelul neoliberal.

Acest model presupunea o deregulare mai pronuntata a economiilor, o descentralizare aproape totala a controlului asupra economiei, o extrapolare a conceptului de ''laissez-faire''. Liberalizarea pietelor de capital si a comertului a fost din ce in ce mai evidenta. Aderarea la organizatiile internationale comerciale si incheierea unor acorduri cu organismele internationale financiare, ca BERD si FMI au fost din ce in ce mai des intalnite in economiile lumii. Modificarea politicilor fiscale care presupuneau deficite mai mici prin reducerea politicilor sociale si mentinerea balantei de plati au dat rezultate in unele tari, cum ar fi Chile care a cunoscut o reala crestere economica sub dictatura neoliberala a lui Augusto Pinochet si a continuatorilor politicilor sale.

Liberalizarea comertului a presupus o liberalizare a importurilor, in primul rand prin eliminarea barierelor tarifare la import. Drept consecinta, tarile puternic dezvoltate cu o cota foarte importanta a exporturilor din PIB au intrat intr-o perioada de puternica crestere, beneficiind de posibilitatea comercializarii produselor economiilor lor pe un segment de piata mult mai mare si mult mai simplu de acces. Privatizarea masiva a intreprinderilor de stat a devenit de asemenea un pilon de baza al gandirii neoliberale, argumentand ca este necesara privatizarea acelor intreprinderi care sunt gestionate ineficient de catre stat. Modelul economiei hiper-liberalizate a beneficiat astfel economiilor deja puternice, cu infrastructuri adaptate, cu un antreprenorialism puternic pronuntat si cu excedente de capital capabile de a fi directionate in economiile care veneau sa imbratiseze acest concept si care se deschideau fluxurilor de capital venite din exterior, realizand profituri enorme, care reinvestite aveau sa genereze si mai mult profit.

Dar rezultatele pozitive ale aplicarii neoliberalismului au fost limitate doar la cateva cazuri de succes. Exemplul statului Chile, sau chiar a Marii Britanii, sau a Islandei sunt relevante bineinteles. Totusi, chiar si aici, desi in ansamblu nivelul macroeconomic a inregistrat cresteri puternice, la o privire mai atenta se observa degradari greu de contestat. Cazul Islandei care a suferit un faliment bancar total in timpul crizei financiare din 2008 ilustreaza bine falimentul sistemului financiar promovat de ideologia neoliberala, vizand circulatia libera a capitalului si financializarea acestuia (de exemplu: transformarea salariilor viitoare in bunuri derivate care pot fi capitalizate ). Sporirea somajului in Marea Britanie si indatorarea excesiva a acesteia este alta consecinta negativa a neoliberalismului. Tarile ex-sovietice au cunoscut si ele tranzitia brutala de la o economie planificata si dictata de la Kremlin la o economie care se autointitula libera, o privatizare prost gandita a bunurilor statului, deschiderea pietei interne produselor importate fara aplicarea unor masuri de sustinere a propriilor producatori care a dus in mare parte la colapsul acestora, a distrugerii locurilor de munca existente si la slabirea excesiva a antreprenoriatului tarilor respective.

Totusi, cel mai notabil esec al aplicarii masive a preceptelor gandirii neoliberale ramane Argentina care a intrat in colaps economic total dupa ce cunoscuse anterior o crestere economica aproape sistematica, bazata in mare parte pe exportul bunurilor industriale si mai ales agroalimentare. Semnand o serie de acorduri cu institutiile de creditare internationale, la scurt timp Argentina s-a vazut inglodata in datorii externe uriase. Devaluarea monedei nationale care a urmat a dus la cresteri spectaculoase a inflatiei, scaderea consumului, somaj exacerbat, reducerea politicilor sociale, sporirea saraciei si chiar crearea unei noi clase sociale de saraci, falimentarea intreprinderilor, inclusiv a celor publice, scaderea drastica a investitiilor si in final un adevarat colaps al economiei.

Relansarea a fost implementata incepand din 2003, odata cu venirea administratiei presedintelui Kirchner la putere. Acesta a pledat pentru rambursarea totala a creditelor catre FMI, reevaluarea monedei nationale, reorientarea cheltuielilor publice, relansarea consumului intern, relansarea exporturilor. La scurt timp dupa implementarea noului model economic, Argentina a cunoscut o dezvoltare foarte dinamica a tuturor sectoarelor economiei, retractarea somajului, redeshiderea fabricilor falimentate de criza precedenta, o ameliorare vizibila a efectelor politicilor sociale, ridicarea nivelului de trai.

In concluzie, este evident ca modelul neoliberal are prea multe defecte pentru a putea fi considerat un model economic de succes. In cel mai bun caz, neoliberalismul este o politica de succes a FMI-ului si altor forte rezultante din dorinta unor entitati extranationale de a fluidiza economiile nationale si a le supune unor mecanisme unice de control. Neoliberalismul devine astfel un instrument periculos promovat activ de statele superdezvoltate ale lumii in statele emergente pentru a le controla economiile, si a le transforma in neo-colonii, in furnizori de materii prime si brate de munca ieftina.

Si atunci, care model este mai bun pentru Republica Moldova?
O economie mixta apare ca o solutie de echilibru, altfel spus: implementarea unui pachet de masuri economice menite sa asigure o buna functionare a unui sistem care inca incearca sa departajeze umbra lasata de sistemul centralizat sovietic, dar care se simte vulnerabil intr-o lume unde capitalul circula nerestrictionat, unde competitia dura si libera creaza bariere vizibile pentru dezvoltarea antreprenoriatului acasa. O economie mixta presupune o economie libera de tip ''laissez-faire'' coordonata pe de o parte de un pupitru de planificare centralizata a economiei din partea guvernului, iar pe de alta de actorii privati. In cazul in care ambii actori si-ar putea asuma un ''comportament disciplinat'' si o respectare a principiilor economiei mixte, Republica Moldova ar avea o sansa reala de a finaliza cu succes dura sa tranzitie spre lumea prospera a economiilor libere din secolul XXI.

va urma.






by Macolaus

1. TEZE
.
Spre finele acestui prim deceniu al secolului XXI, majoritatea statelor dezvoltate ale lumii, functionand in baza modelului economiei liberale si al capitalismului deregulat, au intrat intr-o criza financiara profunda. Dar pentru ca toate segmentele unei economii moderne sunt atat de interconectate, flagelul initial - contractarea creditelor - a determinat prabusirea celorlalte piese de domino eco-structurale si anume : colapsul unor actori majori din sectorul bancar, reducerea drastica a activitatii economice, diminuarea consumului, scaderea exporturilor, stoparea investitiilor, sporirea intensa a somajului, presiunea crescanda a tenditelor protectioniste.

Dar nici nu putea fi altfel.
.
Tensiuni sociale au inceput a se face resimtite din numeroase colturi ale planetei; atitudinea acuzatoare si reprobatoare a maselor la adresa marilor corporatii, bancilor si tuturor celorlalti scenaristi ai actualei recesiuni este pe deplin justificata.
.
Un lucru este cert - capitalismul contribuie constant la segregarea sociala - cei bogati devin putred de bogati, iar cei saraci ajung sa putrezeasca in saracie. Pentru ilustrare: daca in 1979 0,1% din americanii din top castigau de 20 de ori mai mult decat 90% din americanii de la baza, deja in 2006 primii castigau de 77 de ori mai mult decat ultimii.

O tara nu are nevoie de crestere economica maxima sau de competitivitate comerciala cu orice pret, mai ales daca aceasta se face numai in beneficiul catorva indivizi care-i exploateaza pe toti ceilalti in acest scop. Obiectivul de baza trebuie sa ramana dezvoltarea uniforma, multilaterala si social pluralista a comunitatilor. Un economist francez, respectat pentru dexteritatea sa analitica, afirma odata ca cea mai importanta resursa a unei tari este cea demografica. Iar daca demosul aservit intereselor corporatiste nu mai poate fi un actor independent si nu poate deci constitui o forta in sine cu ansamblul de elemente progresiste care-i sunt inerente ( spiritul antreprenorial, inovatiile, participanti activi la progresul tehnico-stiintific), atunci sistemul capitalist - absorbind energia lucrativa a acestuia - devine unul cel putin unul limitativ.
.
Pretul platit pentru actuala re-punere in functiune a imenselor masini economice capitaliste, planurile de relansare economica si pachetele stimulatorii prevazute de guvernele din SUA si din alte state - este prea mare, iar factura va fi achitata pe viitor din aplicarea unor taxe sporite, percepute de la oamenii de rand - muncitori care vor trebui sa plateasca scump pentru greselile comise de elita economica. Aceasta o vor face cateva generatii inainte.

Economiile liberale, ''free-market economy'' si-au demonstrat intradevar eficienta la o epoca. Problema e ca termenele de valabilitate ale acestor sisteme sunt prea scurte. E timpul de care au avut nevoie companiile mari pentru a fuziona, a se delocaliza, a deveni atat de bine structurate intr-un final incat sa obstructioneze dezvoltarea normala si nestingherita a comunitatilor, recurgand la manipularea guvernelor prin invincibilul lobby exercitat si prin artificiile electorale care nu fac decat sa improvizeze alegeri ''corecte''. Descentralizarea regularii activitatii economice si transferul puterii de control din institutiile guvernamentale catre mecanismele autoregulate tip ''mana invizibila'' sugerata de Adam Smith, determina intr-un final preluarea acesteia de catre noile entitati - cele comerciale - motivate doar financiar si functionand in baza unor tendinte profund expansioniste. Acestea au avantajul de a fi extrem de mobile si amorfe in comparatie cu structurile guvernamentale. Daca ultimele au jurisdictie si influenta doar in limitele frontierelor statului respectiv, primele pot opera transfrontalier.

Statele unde capitalismul corporatist prospera prezinta un risc major si pentru noile economii emergente care se vor liberale.

Un exemplu clar ni-l poate oferi Romania. Un analist economic roman rezuma astfel situatia actuala a tarii vecine in urma : suprimarii socialismului, apropierii economice de UE si in final euro-integrarea :
.
1.consum fara productie
2.importuri fara exporturi
3.hipermarketuri fara fabrici
4.masini fara sosele ''

Sechelele aplicarii programelor de liberalizare fortat sugerate de institutii mondiale de creditare cum sunt FMI, BM, BERD si altele se resimt din plin atat in Republica Moldova cat si alte state care au ajuns astazi complet derutate de standardele duble ale acestor organizatii, ruinate de creditele imposibil de rambursat si devastate de impactul coroziv al politicilor social-economice si reformelor dictate de acestea. Pentru a schematiza, FMI-ul indeamna la privatizarea intreprinderilor de stat, aceasta duce la o acumulare de rezerve valutare pe termen scurt, dar si la deposedarea de surse permanente de venit pe termen lung. La o a doua etapa, pentru a se refinanta, FMI-ul sugereaza autoritatilor financiare reducerea cheltuielilor in domeniul public si augmentarea taxelor. Bilantul este urmatorul - companiile de stat sunt vandute la preturi ridicole, trecand in proprietatea companiilor straine, asistenta sociala se reduce considerabil, nu se mai subventioneaza ramurile strategice ale tarii, sau prea putin, creste mortalitatea, prospera analfabetismul, emigrarea si saracia.

Germenii acestor flageli au un caracter endemic. Ei se dezvolta foarte bine doar acolo unde se creaza conditii propice - iar aceste conditii s-au intrunit si pe solul moldovenesc dupa declararea independentei si aderarea la un nou set de valori economice si institutionale.

Astazi ne putem da seama ca economia de piata si modelul keynesian nu mai convine micii Moldove. 18 ani de experimente continuu ratate ne-au demonstrat-o din plin.

va urma.


by Macolaus


In articolul anterior, faceam o introducere in analiza psihometrica a societatii noastre moldovenesti si a factorilor care o influenteaza.

Ca sa revin asupra pragmatismului ca ansamblu al unor caractere (majoritar) absente din codul social al moldovenilor, trebuie sa remarc de asemenea viziunea relativ scurta a proiectiilor noastre mintale. Daca ar fi diferit, de ce la 20 de ani dupa declararea independentei si suverantiatii acestei tari, n-am facut azi nici un pas inainte, atat din punct de vedere socio-economic, cat si politic. Dar si din multe alte perspective. Miopia si stangacia noastra ca popor independent si autoguvernat este bine atestata la nivel european - suntem cel mai sarac si inapoiat stat din Europa geografica. Inferioritatea noastra vizavi de occidentalii capitalisti este consemnata atat statistic cat si in raporturile noastre sociale cu ei. Aplecam capul in fata lor ori de cate ori ne-o cer, tot felul de proiecte la nivel national, regional, public sau privat sunt aprobate in majoritatea cazurilor, fara a aplica un discernamant real pentru prognozarea rezultatelor scontate.

Efectele insa nu intarzie sa apara si nici macar atunci multi dintre noi nu realizeaza cine este responsabil pentru sechelele devastatoare ale implicarii ''altruiste'' vest-europene. Suntem din proprie vointa si acceptiune orbi si impotenti in fata agresiunii subversive a acestor forte, suntem victime inconstiente, carora li s-a injectat un tranchilizant cu o psiho-momeala dulce - euro-integrarea. Ne-o striga in gura mare liberalii si democratii si pentru a mentine echilibrul la acest nivel si actuala putere guvernanta. Dar ne-am intrebat vreodata care este pretul eventualei euro-integrari? De ce unele popoare nordice si-au mentinut independenta economica sau financiara vizavi de UE. Cazul concludent al Elvetiei ne poate spune si mai multe la acest capitol. Pentru cei care vorbesc limba franceza, gasiti aici discursul revelator al unui Elvetian bine cunoscut, parinte fondator al grupului ''Swatch'', Nicolas Hayek.

Sa revin insa la subiectul initial.

Suntem resemnati si superficiali ca oameni. Gandim si vedem lucrurile superficial.
Cei mediocri o vor recunoaste in sinea lor, cei mai rasariti vor recunoaste ca li se poate atribui aceasta specificare multora dintre cunoscutii lor.

De naivitatea si superficialitatea noastra profita cei care dispun de calitati diametral opuse, ne inrobesc si ne paraziteaza. Iar noi acceptam fara sa scoatem o vorba jugul bine ambalat si inhamat solemn. Saracia si mizeria in care traim afecteaza tinerele generatii care isi formeaza arhetipuri sociale in baza elementelor care ii inconjoara, continuand aceasta hibernare generalizata pe un termen indefinit. Chiar daca genofondul moldovenilor este unul destul de sanatos, el este sculptat si reliefat de mediul nostru extern, alterat de virusul perpetuu al decadentei acestei tari care nu mai are puteri sa se scoata din propriul sicriu.

va urma.

by Macolaus

Vorbeam intr-un articol precedent despre factorii care determina o oarecare stagnare a dezvoltarii laturii sociale in Republica Moldova. Subliniasem atunci cateva aspecte degradante tipice care pot fi observate cu ochiul liber in comportamentul in societate a conationalilor nostri, sau cel putin la cei mai multi dintre ei.

Vreau astazi sa fac o analiza a psyche-ului societatii mai mult decat a moralitatii acesteia. Si aceasta pentru ca am eu impresia ca a doua se alimenteaza din apele primeia. Rezultatul final il putem contempla la o simpla rotatie in jurul propriei axe cuplata cu o trecere in revista a tot ce am putut culege ca informatii relevante.

De multe ori incercam sa justificam starea dezastruoasa in care se afla Moldova astazi aducand tot felul de banalitati de argumente care de mult au incetat sa convinga pe cei care privesc treaz lucrurile. Nu este de vina istoria, nu este de vina nici mostenirea lasata de sistemul si ideologia comunista, sau reverberatiile pozitiei geostrategice a tarii noastre si impactul tendintelor expansioniste ale imperiilor de altadata si ale celor de astazi.

Sa privim lucrurile in fata : de vina suntem noi - ceea ce suntem sau ceea ce n-am fost niciodata.

Pragmatismul. Cea mai notabila absenta din totalitatea valorilor care alcatuiesc caracterul tipic al unui om - pentru omul moldovean este pragmatismul, in opinia mea desigur. Fie ca e din indolenta, ignoranta, indiferenta sau apatie - dar multi dintre noi refuzam in cel mai stupid mod si de cele mai multe ori sa depunem un efort mental sau fizic pentru a gasi cai mai eficiente de a ne solutiona problemele personale si a celor din jur. Refuzam sa luam un ragaz si sa analizam metode care ar eficientiza lucrul nostru, relatiile noastre, care ar rationaliza cheltuielile noastre; care ne-ar face mai productivi, mai aclimatizati in lumea in care traim - care ne-ar pune pe acea banda rulanta a evolutiei alaturi de alte natiuni si ne-ar evita sa alergam cu viteza melcului din urma ei, gafaind si adancind tot mai mult distanta care ne separa.

Observ asta oriunde. Sunt sigur ca fiecare din noi poate aduce numeroase exemple, sau chiar de maine vom putea sa notam cateva. Si asta pentru ca tara asta ruleaza cu iuteala troleibuzului accidentat absolut impotent alaturi de TGV-ul societatilor constiente. Productivitatea noastra, evaluata statistic, este dramatic de redusa pe orice segment al economiei nationale, dar in primul rand in agricultura.

Si problema de baza este ca o tara care nu avanseaza cand toate celelalte o fac, nu doar stagneaza, dar mai si reculeaza; pentru ca in mod constant pierde pozitii importante si ajunge sa fie un balon spart care nu va mai putea urca vreodata.

Desigur ca e foarte usor sa critici instalat comod in fotoliu in fata pc-ului. Si totusi, oare n-avem dreptul sa incriminam responsabilii, managerii, administratorii nostri, de atitudinea si rigoarea carora depinde celula economica pe care o gestioneaza, iar de eficienta regrupata a acestor celule - caracterul evolutiei sau involutiei unui stat? De ce nu inteleg unii ca odata intrati in jocul asta, nu trebuie sa fie o bariera in fata fluxului ascendent, dar o forta care sa contribuie la accelerarea lui. Nu trebuie sa fii o piatra de moara antrenand prin laxismul economic al intreprinderii tale stagnare in ramura in care te afli. Recesiunea economica pe care o cunoaste planeta in aceasta perioada este cel mai bun indicator al randamentului intreprinderilor si al capacitatii lor de adaptare, de inovare si relansare, atat pentru gestionari cat si pentru echipele pe care le guverneaza. Este examenul pe care trebuie sa-l treci. Sau pleci.

Cat de greu acceptam noi sa ne asezam in jurul unei mese rotunde, sa luam un creion si o foaie si sa incepem sa schitam prin concertare un plan strategic, insotit de previziunile financiare si anticiparile estimative ale activitatii economice? Cat de greu ne decidem sa ne rezervam timp si sa renuntam la ideea limitativa despre noi ca specialisti desavarsiti si sa mergem la biblioteca sau oricare alt spatiu dotat cu literatura tehnica si sa incepem nu doar a trece cu privirea, dar a studia/restudia minutios in scopul identificarii ideilor vechi-dar-mereu-noi.


va urma.

by Macolaus

Decalajele intre oameni au devenit o trasatura comuna a oricarei societati in era in care traim.

Evolutiile inegale intre indivizi, fie pentru ca acestia aleg diferite cai in viata, profita diferit de oportunitatile pe care le ofera subterfugiile vietii, sau pentru ca asa le-a fost data soarta, sunt din ce in ce mai evidente.
-
Fie ca ne deosebim la nivel economic sau social, diferentele pornesc de la o premiza comuna - Cultura. A fost demonstrat stiintific ca individul este influentat in dezvoltarea sa de societatea in care traieste, de mediul care-l inconjoara. Sau - asa cum argumenteaza Steven Pinker in best-sellerul sau THE BLANK SLATE - comportamentul uman este ''reliefat substantial de adaptarile psihologice evolutive''
-
Nu vreau sa neg importanta pe care o au in devenirea fiecaruia dintre noi caracterele ereditare si bagajul pe care il primim de la generatiile precedente. Este un fapt atestat care isi are rolul sau determinator. Si totusi, puterea de influenta a mediului este incontestabila. Dar mai este un factor care ne poate determina radical gandirea, personalitatea si intelectul, care, intr-o formula simplificata, poate avea puterea de a schimba destine. Auto-educarea.
-
Daca ai observat vreodata o discutie dintre un profesor si un fermier, dintre director si lucratorul de pe santierele publice, dintre un scriitor si un student indolent (sunt niste exemple care, avand in vedere idea pe care incerc s-o sublinez, pot fi inversate in unele cazuri, fara a se pierde mesajul), ai remarcat ca diferentele dintre cei doi interlocutori nu erau doar de ordin vestimentar. Poate mai izbitor era contrastul la nivel de comunicare si al vocabularului utilizat.
-
CARTILE - cele bune, utile, pragmatice, sanatoase, cele la care s-a muncit mult, cele care sunt pline de invataminte sau care promoveaza idei valoroase, cele care ne fac sa zambim sau sa plangem de bucurie, cele pe care le putem citi o noapte intreaga fara a inchide un ochi, pe care le citeam cu sufletul la gura in podul casei, feriti de cautarile insistente ale parintilor cand eram copii, cele care ne incanta nu doar ochii trupului, dar si pe cei ai mintii, care ne fac sa auzim, sa simtim si sa traim din plin mesajele arhivate in randuri - ELE pot fi uneori cel mai bun prieten, cel mai bun profesor, cel mai bun parinte. Cartile ne ofera clipe unice - cele ale revelatiei.
-
Abraham Lincoln spunea ''Lucrurile pe care vreau sa le stiu sunt in carti; cel mai bun prieten al meu va fi cel care-mi va aduce o carte pe care n-am citit-o''. Si totusi, putini sunt cei care mai indraznesc sa se apropie de o carte intr-o era cand informatiile se gasesc sintetizate si gata de a fi absorbite fara vreun oarecare efort. Intr-o lume in care spatiul virtual, cu irezistibilele tentatii pe care le trezeste, castiga din ce in ce mai mult teren in fata milenarelor carti, a ramane un cititor activ este o provocare adevarata si un act de eroism. Pentru a va convinge ca nu exagerez, faceti o simplisima investigatie in jurul vostru si vedeti cati dintre cei pe care-i cunoasteti mai indraznesc astazi sa citeasca ceva. A devenit o traditie de familie statul in fata televizorului si inghitirea planificata a informatiilor difuzate, care de cele mai multe ori sunt sterile, adevarate instrumente de spalare a creierului si programare controlata de cei care fac din aceasta un scop in sine.
-
''Eu gasesc TV-ul drept foarte educativ. De cate ori cineva conecteaza televizorul, merg in alta camera si citesc o carte'', Groucho Marx.
-
Daca ati decis la un moment ca e timpul sa incepeti a citi, si descoperind pe parcurs cat de pasionala poate deveni aceasta activitate - mai ales daca e vorba de carti bune, nu va faceti griji daca unii vor face glume pe seama Dstra si vor rade spunand ca sunteti un tocilar. Noi stim ca acestea nu sunt decat semnele unei invidii inconstiente, provocata de faptul ca cei care va arata cu degetul continua sa pluteasca in ignoranta, lipsa de determinare si puterea de a prelua controlul asupra lor si asupra propriilor vieti, cel putin culturale.

Doar pentru un om care a incercat vreodata sa scrie ceva, fie intr-un moment de inspiratie sau inspiratia a devenit mai intensa pe masura ce a avansat cu scrierea, este clara si evidenta adevarata valoare pe care o au cartile si unicitatea cunostintelor pe care le contin. Pentru ca, in momentul in care incepi sa scrii o carte, pe masura ce iti focalizezi toata energia creativa si incerci sa transpui gandurile tale, ideile tale in randuri pe o foaie alba - simti o transcendere, simti transfigurarea ta in alte dimensiuni, dublarea, triplarea, inzecirea chiar a capacitatii tale de meditatie... si atunci se creaza o punte cerebrala intre cel care incearca sa acceseze cunoasterea si universul infinit al cunostintelor... si randurile se astern, si uneori poti ramane surprins de ceea ce ai fost capabil sa reproduci, surprins de posibilitatea nesperata pe care tocmai ai experimentat-o. Este un act fin, care necesita har si pregatire. De aceea putini pot scrie, dar TOTI pot fi cititori.

''Citirea unei carti bune este ca o conversatie cu cei mai distinsi oameni aii secolelor precedente''. Réné Descartes.

va urma.


by Samuel P. Huntington

Citind ''THE CLASH OF CIVILIZATIONS & REMAKING OF WORLD ORDER'', o carte foarte solida a sus numitului autor, atentia mi-a fost captata in special de capitolul dedicat relevarii relatiilor conflictuale dintre Islam si Occident. Reiau aici cateva momente esentiale care insa nu pot concura nicidecum cu o lectura exhaustiva a lucrarii amintite.




''Pentru aproape o mie de ani'', observa Bernard Lewis, ''inca de la prima debarcare a Murilor in Spania pana la al doilea asediu a Vienei de catre Turcii Otomani, Europa a fost sub o constanta amenintare din partea Islamului''. Islamul este unica civilizatie care a pus sub dubiu supravietuirea Vestului, si a facut acest lucru cel putin de doua ori.

Cauzele care au generat acest tipar al conflictului nu pot fi identificate in fenomene tranzitorii ca Pasiunea Crestina din secolul al XII-lea sau Fundamentalismul Musulman din secolul XX. Ele rezulta din natura acestor doua religii si civilizatiile bazate pe ele. Conflictul este, pe de o parte, un produs al diferentei, in particular al conceptului Musulman despre Islam ca un mod de viata transcendent si unificator al religiei si politicii versus conceptul occidental crestin despre regatele separate ale lui Cezar si Dumnezeu. Conflictul insa isi are origini si in similaritatile dintre cele doua religii. Ambele sunt monoteiste, ceea ce, spre deosebire de cele politeiste, nu pot asimila deitati aditionale si care vad lumea in mod dualist, in termeni de noi-si-ei. Ambele sunt universaliste, pretinzand a fi unicele care pot oferi o credinta adevarata la care pot adera toti oamenii. Ambele sunt religii misionare crezand ca toti aderentii au obligatia de a converti necredinciosii la aceasta unica credinta. De la origini inca, Islamul s-a extins prin cuceriri si atunci cand oportunitatea a existat, Crestinatatea a procedat la fel. Conceptele paralele de ''Jihad'' si ''Cruciada'' nu doar ca se aseamana, dar mai si disting aceste doua religii de toate celelalte. Islamul si Crestinatatea, alaturi de Iudaism, mai au si vederi teologice asupra istoriei in contrast cu vederile statice sau ciclice prevalente in alte civilizatii.

Un mix comparabil de factori a intensificat conflictul intre Islam si Occident in ultima parte a secolului XX. In primul rand, cresterea populatiei musulmane a intensificat considerabil rata somajului nemultumind tineri care au devenit in consecinta recruit ai cauzei Islamiste, au exercitat presiuni asupra societatilor vecine si au migrat spre Vest. In al doilea rand, Resurgenta Islamica a reinnoit increderea Musulmanilor in caracterul disctintiv si valoarea civilizatiei lor comparate cu cea Occidentala. In al treilea rand, eforturile simultane ale Vestului de a universaliza propriile valori si institutii, de a-si mentine superioritatea economica si militara si de intervene in conflicte in lumea Musulmana genereaza resentimente intense printer Musulmani. In al patrulea rand, colapsul comunismului a inlaturat un dusman comun al Occidentului si Islamului lasandu-I fiecaruia senzatia perceputa a amenintarii provenite din partea celuilalt. Si in al cincilea rand, contactul crescand dintre Musulmani si Occidentali stimuleaza la fiecare dintre ei un nou simt al propriei identitati si cum difera de cea a celuilalt. Interactiunea si intrepatrunderea de asemenea exacerbeaza diferentele asupra drepturilor membrilor unei civilizatii. In interiorul ambelor societati Musulmane si Crestine, tolerant pentru celalalt a scazut dramatic intre anii 1980 – 1990.

Un proeminent Indian Musulman prezicea in 1992 ca ‘’urmatoarea confruntare a Occidentului o sa vina negresit din lumea Musulmana. Va fi de-a lungul natiunilor Islamice intinzandu-se din Maghreb pana in Pakistan unde lupta pentru o noua ordine mondiala va incepe’’.

Chintesenta problemei Occidentului n-o reprezinta fundamentalismul. Este vorba de Islam, o civilizatie diferita a carei popoare sunt convinse de superioritatea culturii lor si obsedate de inferioritatea puterii lor. Problema pentru Islam nu se afla in CIA sau U.S. Department of Defense. Este vorba de Occident, o civilizatie diferita popoarele careia sunt convinse de universalitatea culturii lor si cred ca superioritatea, chiar daca aflata in declin, a puterii lor le impune obligatia de a extinde cultural or in lume. Acestea sunt ingredientele de baza care alimenteaza conflictul intre Islam si Occident.

HELLO FROM USA !

by Macolaus

Unii vizitatori ai paginii mele virtuale se intreaba de ce site-ul n-a mai fost actualizat de mai bine de o luna..

Dragi prieteni, am niste materiale foarte interesante pe care probabil o sa le public probabil in a 3-a decada a lunii iulie, iar mai multe incepand din septembrie.
-
Sejurul meu in SUA imi limiteaza oarecum accesul la net.
Dar in acelasi timp si cu aceiasi ocazie, gasesc raspunsuri la unele intrebari destul de emblematice privind prima putere mondiala. Am cunoscut un soldat de elita din fortele armate americane; discutiile pe care le-am avut cu el pana aici si care prezumptiv vor urma, vor fi sursa unor articole ulterioare destul de rezonante...


Pe curand!

by Macolaus

"You can cheat everyone for some time, you can cheat some people anytime, but you can never cheat everyone and everytime". Abraham Lincoln

CRIZA SUBPRIME IN SUA

Vara anului 2007 a fost una incendiara nu numai datorita caldurilor excesive, dar si a unei crize financiare internationale : criza subprime. Aparitia si patografia acestei crize, consecintele pe care le-a avut asupra altor sectoare ale economiei si mesajul pe care-l putem deduce din aceste fenomene orchestrate, sunt puncte de reper pentru intelegerea obiectiva a razboiului declarat umanitatii de catre elitele mondiale financiare. Criza alimentara din acest an, generata de alti factori, a devenit totusi realitate si datorita amintitei crize economice. Daca prima a aruncat oamenii din propriile lor case in strada, a doua i-a lasat fara hrana, costul produselor alimentare atingand nivele inaccesibile pentru un contingent din ce in ce mai mare de oameni.

Sa urmarim evolutia acestor evenimente.

In 2004, Federal Reserve System - banca centrala americana - anunta cresterea ratei dobanzii la acordarea creditelor bancare. Progresiv, aceasta rata va creste de la 1,5 la 5% intre 2004 si 2007. Aceasta crestere a avut un impact colosal asupra americanilor beneficiind de credite ipotecare la risc (subrime lending), aducandu-i pe acestia pana la incapacitatea de rambursare a creditelor, insolvabilitatea lor lasandu-i fara case intr-un final.

Totusi, cum sa intelegem criza subprime?
Consumismul, accentuat de spiritul lor antreprenorial in multe cazuri, ii determina de obicei pe multi americani sa recurga la credite ipotecare usor de obtinut si relativ ieftine, gajandu-si casele. In timp ce imprumuturile puteau fi obtinute cu un procent scazut si ca valoarea bunurilor imobiliare era destul de inalta cu ceva timp in urma, subprime reprezenta un proiect accesibil si atragator, uitandu-se sa pana la urma este un imprumut la risc. Ceea ce a urmat, a reamintit aceste momente beneficiarilor : Federal Reserve a marit progresiv costul creditului, ceea ce a determinat bancile comerciale sa repercuteze noile taxe asupra clientilor lor, si in acelasi timp, din cauza reducerii cererii pentru spatiul imobiliar, cotarea valorica sa valorica a inceput sa scada. Aceasta s-a tradus printr-o depreciere a valorii bunurilor imobiliare gajate de creditori; combinata cu costul crescand pe parcurs al imprumuturilor contractate, acestia nu mai reusesc sa le mai ramburseze, fiind obligati sa-si vanda proprietatile pentru a evita inchisoarea.

Peste 3 mln americani si-au pierdut locuintele in acest fel. Bineinteles ca aceasta a generat o crestere substantiala a ofertelor de spatii locative; cunoastem legitatile economiei : creste oferta >scad preturile >e antrenata o crestere a cererii. Doar ca, in acest caz, acest mecanism functioneaza putin diferit, si cresterea reala a cererii pentru spatii locative nu corespunde nivelului scontat, deci avem un surplus si respectiv o problema mare. Bancile americane sunt integrate in sistemul financiar international unde activele se vand si se cumpara, unde proprietatile si bunurile financiare, imobiliare si de alta natura nu reprezinta decat niste combinatii binare, un cifru virtual, partenerul tranzactiei neavand de cele mai multe ori nici cea mai mica idee despre parametrii reali, palpabili ai obiectului tranzactiei. Intr-un fel, cei care vand active fianciare constituite in baza banilor debitorilor falimentati, reusesc sa acopere acest lucru, informatia aceasta nefiind vizibila, iar cumparatorul nu este constient de ilicitatea gestului.

Ceea ce avem in final, este un export al crizei economice americane in alte parti ale lumii si paralizarea economiilor altor state, sau structuri mega-statale (UE). Aceasta la randul sau afecteaza capacitatea sau chiar disponibilitatea decizionala a organismelor de finantare de a investi. Deci, in vortexul recesiunii economiei americane sunt atrase si alte economii ale lumii, in special statele in curs de dezvoltare, si in special capacitatea lor de satisfacere a cererii interne de produse alimentare.

Sa ne gandim putin la cauzele aparitiei acestei crize a creditului ipotecar. Fed-ul american este dirijat de oameni cu o exactitate a calcului economic extrem de eficienta si algoritmica. Oameni care jongleaza viitorul umanitatii, care ii scriu evolutia cu un secol in avans, nu ar fi in stare sa schiteze un prognostic al politicii bancii centrale americane pentru 3 ani inainte?! Ar fi o naivitate sau o subapreciere a "skills"-urilor acestor gentlemani. Totul a fost foarte bine gandit, pana in cel mai mic detaliu, ca si in cazul crizei din '29-33 al carei scop a fost slabirea si falimentarea unor intreprinderi industriale si institutii bancare private, pentru rascumpararea si alinierea lor in super-retelele unor magnati din domeniu mai tarziu.

CRIZA ALIMENTARA .

In continuitate sau in paralel sunt dirijate alte fenomene cu caracter global de sumbru augur. Criza alimentara despre care auzim tot mai multe reportaje in media nu este doar rezultanta conjuncturii comertului international cu produse agricole sau consecinta a perturbarilor climatice din anul precedent. Cresterea dramatica a preturilor la produsele alimentare nu poate fi explicata prin actiunea normala a mecanismelor de piata sau a factorilor de mediu. Ea se inscrie in agenda de lucru a fortelor mondiale care doresc inrobirea si supunerea populatiei prin orice metoda : conflict militar, conflict cultural, sau constrangere economica. Sa vedem cum au fost corelate mai multe actiuni care au adus populatia a 35 (conform datelor de ultima ora) de state la o stare de foamete generalizata.
-
1. Restructurarile agricole. Subventionarea agriculturii multor state cu economie de tranzitie, subdezvoltate sau pe cale de dezvoltare de catre organismele creditoare internationale (FMI si Banca Mondiala), s-a facut cu impunerea unor restrictii si a unor reforme structurale in agricultura. Producatorilor agricole li s-au interzis indeletnicirile seculare, de cultivare a cerealelor si a altor culturi agricole traditionale si reorientarea spre un sector nou pentru ei. Se miza pe finantarea unor activitati non-concurentiale pentru alti producatori favorizati de aceste institutii, dar si pregatirea unor potentiale piete de desfacere (a vedea restrictiile impuse de UE la produsele agricole romanesti, falimentul pe care il dau producatorii agricoli romani care nu rezista financiar la toate formalitatile si procedurile de standardizare impuse de Bruxelles, cedand intr-un final in fata marilor lanturi de distributie occidentale). Este un lucru stiu faptul ca indicatiile FMI-ului sunt destructive pentru orice economie. Tarile care au reusit sa se elibereze de sub jugul Fondului, astazi sunt prospere si infloritoare, cele care n-au facut-o, platesc factura grea a sclaviei economice.

2. Razboiul anglo-saxon in Irak si ostentativul lor suport a Israelului contra statelor arabe, inclusiv OPEC a dus la cresterea preturilor la produsele petroliere. Aceasta a determinat o crestere a costurilor lucrarilor agricole, a preturilor la fertilizanti, pesticide si ierbicide (derivate din petrol), iar in final o crestere a pretului produselor alimentare. In anul curent, in tarile sarace, aceste preturi au crescut cu 45%!!!!! Iar pana la finele anului se estimeaza o crestere pana la 56% !

3. Deturnarea terenurilor arabile pentru producerea biocarburantilor utilizati in Occident, SUA si Brazilia (Amazonia risca sa fie starpita pentru a fi fondate in loc plantatii pentru producerea bio-etanolului; daunele ar fi uriase pentru ca am ramane fara "Plamanii Planetei"). Cu o rentabilitate relativ scazuta, producerea biocarburantilor se axeaza pe principiul agriculturii de tip extensiv, necesitand terenuri imense, avandu-se in vedere consumul gigantic de combustibili in tarile mentionate. Aceasta face sa creasca preturile terenurilor agricole, cu consecinte si de aceasta data asupra pretului produselor agricole destinate alimentatiei. Cat de straniu n-ar parea, dar noul Presedinte al FMI, Dominique Strauss-Kahn, mentiona in acest sens, cu scurt timp in urma ca "Ar trebui sa punem mai mult pe masa si mai putin buzunar!".

4. Specula. Recent, unele state au manifestat tendinte monopoliste vizavi de influentarea si instrumentalizarea crizei alimentare in scopul dictarii preturilor la produsele alimentare. State sud-est asiatice cum ar fi Thailanda, au lansat initiativa speculatoare de a crea carteluri de comun acord cu alti mari producatori de orez (si alte cereale) si fixarea amorala a unor preturi rigide a acestor produse, sfidand orice mecanism de ajustare autonoma a preturilor.

In final, poate fi mentionata si emergenta unor state terte, cu o economie in plina expansiune, cu un consum alimentar mereu in crestere, consum care in acest context de augmentare a nivelului de trai prefera produsele carnate si lactate, pentru a caror obtinere sunt alocate cantitati foarte mari de cereale si alte nutreturi animale, concurand iarasi cu hrana vegetala destinata nutritiei umane.
-
Nici unul din fenomenele majore care se intampla in jurul nostru, in special cele de ordin economic, nu apar la intamplare. Orice incident de proportii este conceput din timp, sunt pregatite toate scenariile plauzibile, sunt elaborate in laborator si ulterior vehiculate diferite diversiuni destinate sa distraga atentia de la adevaratele cauze si adevarata natura a originii celor intamplate. Criza financiara mondiala, a carei locomotiva este economia americana in recesiune, a avut si continua sa aiba efecte devastatoare si asupra altor economii ale lumii, iar in tandem cu colapsul circuitului normal al produselor alimentare constituie o sfidare majora a felului in care este alcatuita lumea secolului XXI. Ttousi, o padure care arde in integralitatea sa, printr-un miracol al naturii renaste cu o vigoare mai mare si reuseste mereu sa compenseze si sa intreaca performantele precedente. Sa speram ca analogia e valabila si aici.

MERGEM AZI LA INOT?

by Macolaus

Epoca in care traim - cea a dezvoltarii informationale si tehnologice - a determinat schimbari esentiale in modul nostru de viata, favorizand activitatile intelectuale, simplificandu-ne existenta cotidiana prin reducerea intensitatii activitatilor fizice gratie automatizarii unor proceduri anterior practicate fizic. Fiind adept al evolutiei si progresului, nu pot neglija caracterul pozitiv al acestor lucruri, dar nici nu pot sa nu privesc cu un ochi critic efectele secundare pe care le provoaca.
-
Cei mai multi dintre noi, tranziteaza toata activitatea lor prin calculatoarele personale, care au insidioasa tendinta de a ne monopoliza progresiv timpul, de a crea o dependenta de spatiul virtual. Afara de efectul de desocializare (la care ma voi referi in alt articol) indus, corpului nostru ii este amputata una din misiunile sale existentiale - miscarea. In lipsa activitatii fizice, unele functionalitati ale grupurilor musculare si anumite procese fiziologice sunt atrofiate; organismul devine slab, pierde imunitatea fizica si biologica, devine vulnerabil la atacurile bacteriene si climaterice externe, nu mai poate sustine o activitate intelectuala consecventa.
-
Ce facem ca sa restabilim echilibrul?
Sport desigur!
-
CEL MAI BUN SPORT ESTE INOTUL. Este o parere unanima, la care subscriu si eu. Inotul este pe buna dreptate un sport excelent, care imbina utilul, placutul si necesarul. Poate fi penibil pentru incepatori, dar pentru cei care persista devine o pasiune. Pentru mine a devenit.
-
Imi amintesc primele mele impresii de la bazinul de inot. In jurul meu, brazdau apa intotatori performanti uluindu-ma cu tehnicitatea lor perfecta si-mi ziceam ca nu voi reusi sa ating performanta asta niciodata. N-am renuntat insa, am perseverat, si astazi probabil altii imi admira invidios stilul. In apa ma simt ca acasa, apa imi dilueaza problemele cotidiene, stresul si ma reincarca energetic, ma inspira, ma fascineaza. Contactul cu apa produce un efect revitalizant, revigorant, aceasta fiind un rezervor nesecat de energie si forta. Si daca reusesti s-o domini, sa stapanesti arta inotului, simti ca puterile tale sunt nelimitate, simti o forta in tine, o forta care devine complicele succesului in viata personala sau profesionala.
-
Probabil suna filozofic, insa inotul inspira. Indiscutabil, efectul benefic al acestui sport asupra sanatatii si fizicului este de neconstestat. Inotul pune in miscare toti muschii corpului, multi dintre care pe alta cale nu sunt solicitati, dezvolta cutia toracica, amelioreaza respiratia, tonifica si reliefeaza grupele musculare, regleaza ritmul cardiac si dezvolta capacitatea de rezistenta si longevitatea inimii, elimina stresul si predispune la stari de bine. Nu pot decat sa spun ca, daca incepi sa frecventezi piscina, in scurt timp vei descoperi o pasiune fara egal. Ar mai fi de mentionat si alt aspect atragator al acestui sport - costul relativ redus, daca e sa comparam cu alte activitati sportive, mai "terestre". Abonamentele la bazinul de inot sunt mai ieftine decat la alte facilitati sportive, nu e necesara incaltamintea care se rupe si trebuie schimbata. Nu aveti nevoie decat de o pereche de ochelari de inot (mai bine mai scumpi, vor dura de 3-4 ori mai mult decat cei ieftini), un costum de baie si o caciula de inot (va va proteja parul si accelera avansarea in apa).
-
Inotul te ajuta sa-ti modelezi sau remodelezi personalitatea, filtrandu-ti starile psihice si purificandu-ti organismul de oboseala, contribuie la detoxifierea corpului si arde caloriile in exces, pastrand astfel o linie perfecta a inotatorului. Apa este izvorul vietii, iar mediul acvatic - sustinatorul acesteia. Celulele corpului nostru sunt constituite majoritar din molecule de apa incarcate electronic, iar contactul cu un mediu acvatic nu face decat sa contribuie la o comuniune perfecta dintre ele, sa armonizeze toate functiile vitale ale organismului, inducand o sublima sinergie intre fortele care-l guverneaza...
-
Ok, mergem azi la inot?

by Macolaus

Dualismul cartezian - comuniunea dintre trup şi suflet ca entităţi
distincte dar aflate într-o perfectă sinergie - este evoluţia spre
care tindem ori echilibrul pe care incercăm să-l prezervăm.

Macolaus

Cei mai multi dintre noi, de cele mai multe ori, cred că lumea care ne înconjoară poate fi percepută in culorile ei reale, actuale, nesupuse unei filtrări riguroase. Este o abordare trivială, condamnată la inferioritate din start, aşa cum forţele care schiţează peizajele din care ne vom regala, sunt neloiale şi infidele intereselor comunitare.

Raţionamentele matematice, venale, ale unor cercuri de influenţă de sorginte mondială se axează pe o îmbinare perfectă a tuturor instrumentelor şi mecanismelor de care pot dispune spre a orchestra existenţa miliardelor de indivizi pe Terra, nestingherite de voci ale căror rezonanţă e blocată de peretele gros al ridiculizării şi marginalizării.

Schimbările climaterice, reprezintă o serie de fenomene obiective, de actualitate, care se petrec în natură, în jurul nostru, care ne somează la vicisitudini deseori tragice, afectându-ne în mod direct. Încălzirea globală, ca vector central al acestor schimbări, reprezintă cea mai redutabilă modificare a condiţiilor de mediu şi climă. Acest lucru ne-a fost confirmat şi vara trecută, şi de celelalte dinaintea ei. Am resimţit fiecare în parte efectul creşterii dramatice a temperaturilor, aceasta traducându-se printr-o scadere a eficienţei intelectuale şi fizice, iar dacă ajustăm la nivel naţional, pierderile sunt colosale. Ca să nu mai amintesc despre catastrofa sectorului agrar, devastat de absenţa îndelungată a precipitaţiilor şi literalmente ars de temperaturile incendiare din ultimii ani, plus o serie de alte efecte colaterale legate de diminuarea sezonalitatii distincte şi proliferarea dăunătorilor.

Toate acestea sunt reale, omul le regretă, omul le condamnă..dar oare tot el le provoacă?

''Schimbările climatice - de acum înainte, nu sunt doar o problemă ştiinţifică, ci o problemă politică şi sociologică''
(D.Gottlieb - environmental philosopher)

Se consideră că încălzirea globală (ÎG) este provocată de om, prin emisiile de CO2 care crează in atmosferă un strat capabil sa stocheze căldură. Aceasta este versiunea oficială, decretată de inaltele oficialitati, adoptata ca platforma ideologica de miscarile ecologiste şi argumentată de cei mai mulţi oameni de ştiinţă din domeniu. Teoria IG globale cauzata de emisiile CO2 a devenit un fel de religie, un nou tip de moralitate, sa te indoiesti de acest lucru este cel mai politic incorect posibil, e sa fii etichetat drept eretic. Aceasta viziune a devenit o puternica forta prin care statele dezvoltate pot controla si inhiba cresterea economica in statele lumii a treia, condamnandu-le la regres, involutie si o perpetua mizerie socio-economica.
James Shikwati - economist si autor al multor publicatii remarca: "un lucru care poate fi observat in orice dezbatere guvernamentala, e ca cineva incearca sa distruga visul african - Dezvoltarea". Dexteritatea manipularii insidioase a populatiilor acestor tari, urmarind ca obiectiv pastrarea intacta a rezervelor de combustibili fosili pentru exploatarea lor ulterioara in profitul celor mari ne demonstreaza clivajul care a avut loc in gandirea occidentala, fosa abisala care separa presupusa prevalenta a valorilor umane, a generarii echitatii, egalitatii si bunastarii mondiale de adevarata atitudine centrifuga, izolatoare si indiferenta la strigatele de disperare ale semenilor lor.

Pentru ca versiunea oficiala a explicarii IG nu este decat un mit.

Adevaratele cauze ale cresterii temperaturilor pe Terra sunt de natura telurica sau cosmica, neinregistrand vreo incidenta oarecare a factorului antropogen, ori una infima nu poate avea decat efect local/regional.

In trecutul indepartat (aprox 8000 i.e.n.) avea loc o incalzire a climei terestre, indusa de factori ai naturii. Aceasta a coincis cu epoca de fier, perioada a dezvoltarii tehnologice a speciei umane. Deci incalzirea climei a fost un factor pozitiv al evolutiei. Incalziri ale climei s-au resimtit si in Evul Mediu, o usoara racire a acesteia a avut loc de-a lungul secolelor XVII-XIX, iar inca inainte de industrializarea moderna de dupa razboi, clima Terrei iarasi incepuse sa creasca. Toate aceste modificari climatice din trecut s-au efectuat sub influenta fortelor naturii, omul fiind mai mult decat neputincios in fata lor. De ce am crede astazi ca evolutia omului si emisiile de gaz carbonic pot provoca aceste modificari? Ori, din totalitatea gazelor cu efect de sera, 95% sunt vaporii de apa(norii), aprox.4% alte gaze, printre care si cel metan, si doar 0,054% CO2!!! Si proportia de gaz carbonic emisa de om este si mai mica decat cea enuntata, neavand absolut nici o influenta asupra climei. Spre exemplu, CO2 emis in urma activitatii vulcanice timp de 1 an depaseste totalitatea emisiilor de CO2 a intregii umanitati pe parcursul intregii sale istorii, din cele mai vechi timpuri pana in prezent! Inca mai mult CO2 se degaja din descompunerea florei toamna, iar cea mai mare cantitate provine din oceane.

Adevarul este ca nu o crestere a volumului de CO2 antreneaza o crestere a temperaturilor, ci invers. Cand temperatura creste, mai mult gaz carbonic este eliberat in atmosfera.
Daca e sa listez pe scurt adevaratele origini ale Schimbarilor globale sunt provocate de : (1) fenomenul ciclic al petelor solare, (2) efectele induse de cele trei legitati ale globului : excentricitatea, oblicitatea si precesiunea terestra, (3) iradierea planetei cu subparticule atomice degajate la exploziile supernovelor, (4) praful cosmic al norilor interstelari, (5) apropierea, deci proximitatea planetei Eris - numita si planeta de foc - care antreneaza o incalzire excedentara a Terrei.

Deci, teoria "carbonica" este o farsa, o sarada, o noua cuvertura a intereselor machiavelice ale unor grupuri de inlfluenta mondiala. A crede in teoriile debitate este a cadea sub influenta acestora si a se lasa domesticit si abuzat in credulitatea sa naiva. Adevarul e ca secolul XXI, cel al luptei pentru sursele de energie induce si devieri dramatice de la adevarata natura originara a fiintei umane, dualismul cartezian a fost compromis prin dezaxarea sa, de favorizarea laturii materiale in detrimentul spiritualitatii si echidistantei morale.

« Planetei Terra ii este indiferent daca temperatura sa de suprafata variaza de cateva grade… biodiversitatea a cunoscut si crize.. si dupa acestea, ea a fost si mai diversificata…Astfel, la nivel planetar, o criza nu este un blestem ci o binecuvantare »
Patrick de Wever, geolog
-
Va invit sa urmariti un documentar extraordinar care mi-a servit si ca sursa de inspiratie. Veti gasi acolo o exemplificare si argumentare mai ampla a celor relatate aici.
-
Am organizat vreo doua conferinte la aceasta tema. Pentru cei care doresc fisierul prezentarilor in PPT sau PDF, le puteti solicita la macolaus@hotmail.fr.

Postări mai vechi