UNIVERSUL DIN NOI

''Pentru aproape o mie de ani'', observa Bernard Lewis, ''inca de la prima debarcare a Murilor in Spania pana la al doilea asediu a Vienei de catre Turcii Otomani, Europa a fost sub o constanta amenintare din partea Islamului''. Islamul este unica civilizatie care a pus sub dubiu supravietuirea Vestului, si a facut acest lucru cel putin de doua ori.

Cauzele care au generat acest tipar al conflictului nu pot fi identificate in fenomene tranzitorii ca Pasiunea Crestina din secolul al XII-lea sau Fundamentalismul Musulman din secolul XX. Ele rezulta din natura acestor doua religii si civilizatiile bazate pe ele. Conflictul este, pe de o parte, un produs al diferentei, in particular al conceptului Musulman despre Islam ca un mod de viata transcendent si unificator al religiei si politicii versus conceptul occidental crestin despre regatele separate ale lui Cezar si Dumnezeu. Conflictul insa isi are origini si in similaritatile dintre cele doua religii. Ambele sunt monoteiste, ceea ce, spre deosebire de cele politeiste, nu pot asimila deitati aditionale si care vad lumea in mod dualist, in termeni de noi-si-ei. Ambele sunt universaliste, pretinzand a fi unicele care pot oferi o credinta adevarata la care pot adera toti oamenii. Ambele sunt religii misionare crezand ca toti aderentii au obligatia de a converti necredinciosii la aceasta unica credinta. De la origini inca, Islamul s-a extins prin cuceriri si atunci cand oportunitatea a existat, Crestinatatea a procedat la fel. Conceptele paralele de ''Jihad'' si ''Cruciada'' nu doar ca se aseamana, dar mai si disting aceste doua religii de toate celelalte. Islamul si Crestinatatea, alaturi de Iudaism, mai au si vederi teologice asupra istoriei in contrast cu vederile statice sau ciclice prevalente in alte civilizatii.

Un mix comparabil de factori a intensificat conflictul intre Islam si Occident in ultima parte a secolului XX. In primul rand, cresterea populatiei musulmane a intensificat considerabil rata somajului nemultumind tineri care au devenit in consecinta recruit ai cauzei Islamiste, au exercitat presiuni asupra societatilor vecine si au migrat spre Vest. In al doilea rand, Resurgenta Islamica a reinnoit increderea Musulmanilor in caracterul disctintiv si valoarea civilizatiei lor comparate cu cea Occidentala. In al treilea rand, eforturile simultane ale Vestului de a universaliza propriile valori si institutii, de a-si mentine superioritatea economica si militara si de intervene in conflicte in lumea Musulmana genereaza resentimente intense printer Musulmani. In al patrulea rand, colapsul comunismului a inlaturat un dusman comun al Occidentului si Islamului lasandu-I fiecaruia senzatia perceputa a amenintarii provenite din partea celuilalt. Si in al cincilea rand, contactul crescand dintre Musulmani si Occidentali stimuleaza la fiecare dintre ei un nou simt al propriei identitati si cum difera de cea a celuilalt. Interactiunea si intrepatrunderea de asemenea exacerbeaza diferentele asupra drepturilor membrilor unei civilizatii. In interiorul ambelor societati Musulmane si Crestine, tolerant pentru celalalt a scazut dramatic intre anii 1980 – 1990.

Un proeminent Indian Musulman prezicea in 1992 ca ‘’urmatoarea confruntare a Occidentului o sa vina negresit din lumea Musulmana. Va fi de-a lungul natiunilor Islamice intinzandu-se din Maghreb pana in Pakistan unde lupta pentru o noua ordine mondiala va incepe’’.

Chintesenta problemei Occidentului n-o reprezinta fundamentalismul. Este vorba de Islam, o civilizatie diferita a carei popoare sunt convinse de superioritatea culturii lor si obsedate de inferioritatea puterii lor. Problema pentru Islam nu se afla in CIA sau U.S. Department of Defense. Este vorba de Occident, o civilizatie diferita popoarele careia sunt convinse de universalitatea culturii lor si cred ca superioritatea, chiar daca aflata in declin, a puterii lor le impune obligatia de a extinde cultural or in lume. Acestea sunt ingredientele de baza care alimenteaza conflictul intre Islam si Occident.