Am creat aceasta pagina pentru a expune fragmente din universul meu meditativ, convingeri personale, teorii pe care le consider relevante, precum si articole, diverse studii in baza de criterii analitice ; voi include si momente mai impresionante din experientele mele.Pe parcurs voipublica si multe articole referitoare la un mod sanatos de viata, la o alimentare corecta, un comportament socio-uman bine gindit, construit dintr-o perspectiva traditionala, care nu tine cont de tendintele degradante ale post-modernitatii si care se axeaza pe principiile morale edificatoare de calitati si nu defecte.
Pe curind.
7 Comments:
Postare mai nouă Pagina de pornire
Subscribe to:
Postare comentarii (Atom)
Scrie-mi la iszomer@yahoo.de daca te intereseaza.
Indraznesc sa va arat aspectul cel mai dureros pe care il resimt eu, in modul nostru de viata:
" Oare, de ce bunicii noştri care trăiau în sate izolate, în case răspândite pe câte o colină, erau mai apropiaţi sufleteşte unul de altul? În ciuda distanţei şi a condiţiilor grele ei puteau să-şi împărtăşească toate necazurile şi toate bucuriile. De ce astăzi, în această lume a oraşului (urbanului), când locuim în aceeaşi scară, perete în perete, noi nu ştim când vecinul nostru este bolnav, când are un necaz sau chiar bucurii. Alteori chiar dacă cunoaştem anumite evenimente din viaţa lui, de ce suntem indiferenţi faţă de ele? Poate pe unii nici nu-i cunoaştem. Poate trec luni de zile, sau ani, şi nu ştim nimic de vecinii noştri. Când ne întâlnim, salutăm cu un "Bună ziua" formal, şi ne grabim să intrăm în casă şi să inchidem uşa, inchizând astfel şi inima noastră faţă de ceea ce se petrece în afara apartamentului nostru. Oare e normal să fim mai ataşaţi de personajele serialelor pe care le urmărim la TV, cu a căror probleme suntem puşi la curent în fiecare zi, decât de cei din jurul nostru, care dacă cumva ne bat la uşă pentru anumite probleme, abia aşteptăm să scăpăm de ei pentru a ne întoarce la viaţa noastră.Oare nu avem timp? Suntem atât de ocupaţi cu şcoala, cu serviciul, sau cu alte preocupări, suntem studenţi, intelectuali sau deţinem o anumită funcţie publică înaltă sau politică, ce nu ne permite să comunicăm cu aproapele nostru? Sărăcia sau bunăstarea materială ridică şi alte ziduri pe lăngă cele care despart apartamentele noastre? Dacă mesele noastre devin mai îmbelşugate trebuie ca inimile noastre să sărăcească? Sau ostenelile noastre zilnice, preocupările noastre cotidiene ne covârşesc în aşa măsură, încât nu mai avem putere şi răbdare pentru alţii?
Nu avem răbdare cu aproapele nostru, nu avem răbdare cu el, nu avem timp pentru el, sau nu avem nădejde şi încredere. Bine, nu avem nimic din toate acestea. Dar, totuşi să îndrăznim să dăruim puţină afecţiune, să-i acordăm răbdare aproapelui nostru, să-i oferim puţină speranţă, pentru că dând ceea ce nu avem, le vom dobândi şi noi mai pe urmă. Aşa ne vom apropia de semenii noştri şi, în acelaşi timp, de Dumnezeu, şi îndrăznind să dăruim, vom condamna 'infernul egoismului' "
Pentru ca vitalitatea unei natiuni se datoreaza unei bisericii, iar o Biserica vie sta in trairea Evangheliei.