UNIVERSUL DIN NOI

Vara anului 2007 a fost una incendiara nu numai datorita caldurilor excesive, dar si a unei crize financiare internationale : criza subprime. Aparitia si patografia acestei crize, consecintele pe care le-a avut asupra altor sectoare ale economiei si mesajul pe care-l putem deduce din aceste fenomene orchestrate, sunt puncte de reper pentru intelegerea obiectiva a razboiului declarat umanitatii de catre elitele mondiale financiare. Criza alimentara din acest an, generata de alti factori, a devenit totusi realitate si datorita amintitei crize economice. Daca prima a aruncat oamenii din propriile lor case in strada, a doua i-a lasat fara hrana, costul produselor alimentare atingand nivele inaccesibile pentru un contingent din ce in ce mai mare de oameni.

Sa urmarim evolutia acestor evenimente.

In 2004, Federal Reserve System - banca centrala americana - anunta cresterea ratei dobanzii la acordarea creditelor bancare. Progresiv, aceasta rata va creste de la 1,5 la 5% intre 2004 si 2007. Aceasta crestere a avut un impact colosal asupra americanilor beneficiind de credite ipotecare la risc (subrime lending), aducandu-i pe acestia pana la incapacitatea de rambursare a creditelor, insolvabilitatea lor lasandu-i fara case intr-un final.

Totusi, cum sa intelegem criza subprime?

Consumismul, accentuat de spiritul lor antreprenorial in multe cazuri, ii determina de obicei pe multi americani sa recurga la credite ipotecare usor de obtinut si relativ ieftine, gajandu-si casele. In timp ce imprumuturile puteau fi obtinute cu un procent scazut si ca valoarea bunurilor imobiliare era destul de inalta cu ceva timp in urma, subprime reprezenta un proiect accesibil si atragator, uitandu-se sa pana la urma este un imprumut la risc. Ceea ce a urmat, a reamintit aceste momente beneficiarilor : Federal Reserve a marit progresiv costul creditului, ceea ce a determinat bancile comerciale sa repercuteze noile taxe asupra clientilor lor, si in acelasi timp, din cauza reducerii cererii pentru spatiul imobiliar, cotarea valorica sa valorica a inceput sa scada. Aceasta s-a tradus printr-o depreciere a valorii bunurilor imobiliare gajate de creditori; combinata cu costul crescand pe parcurs al imprumuturilor contractate, acestia nu mai reusesc sa le mai ramburseze, fiind obligati sa-si vanda proprietatile pentru a evita inchisoarea.

Peste 3 mln americani si-au pierdut locuintele in acest fel. Bineinteles ca aceasta a generat o crestere substantiala a ofertelor de spatii locative; cunoastem legitatile economiei : creste oferta >scad preturile >e antrenata o crestere a cererii. Doar ca, in acest caz, acest mecanism functioneaza putin diferit, si cresterea reala a cererii pentru spatii locative nu corespunde nivelului scontat, deci avem un surplus si respectiv o problema mare. Bancile americane sunt integrate in sistemul financiar international unde activele se vand si se cumpara, unde proprietatile si bunurile financiare, imobiliare si de alta natura nu reprezinta decat niste combinatii binare, un cifru virtual, partenerul tranzactiei neavand de cele mai multe ori nici cea mai mica idee despre parametrii reali, palpabili ai obiectului tranzactiei. Intr-un fel, cei care vand active fianciare constituite in baza banilor debitorilor falimentati, reusesc sa acopere acest lucru, informatia aceasta nefiind vizibila, iar cumparatorul nu este constient de ilicitatea gestului.

Ceea ce avem in final, este un export al crizei economice americane in alte parti ale lumii si paralizarea economiilor altor state, sau structuri mega-statale (UE). Aceasta la randul sau afecteaza capacitatea sau chiar disponibilitatea decizionala a organismelor de finantare de a investi. Deci, in vortexul recesiunii economiei americane sunt atrase si alte economii ale lumii, in special statele in curs de dezvoltare, si in special capacitatea lor de satisfacere a cererii interne de produse alimentare.

Sa ne gandim putin la cauzele aparitiei acestei crize a creditului ipotecar. Fed-ul american este dirijat de oameni cu o exactitate a calcului economic extrem de eficienta si algoritmica. Oameni care jongleaza viitorul umanitatii, care ii scriu evolutia cu un secol in avans, nu ar fi in stare sa schiteze un prognostic al politicii bancii centrale americane pentru 3 ani inainte?! Ar fi o naivitate sau o subapreciere a "skills"-urilor acestor gentlemani. Totul a fost foarte bine gandit, pana in cel mai mic detaliu, ca si in cazul crizei din '29-33 al carei scop a fost slabirea si falimentarea unor intreprinderi industriale si institutii bancare private, pentru rascumpararea si alinierea lor in super-retelele unor magnati din domeniu mai tarziu.

In continuitate sau in paralel sunt dirijate alte fenomene cu caracter global de sumbru augur. Criza alimentara despre care auzim tot mai multe reportaje in media nu este doar rezultanta conjuncturii comertului international cu produse agricole sau consecinta a perturbarilor climatice din anul precedent. Cresterea dramatica a preturilor la produsele alimentare nu poate fi explicata prin actiunea normala a mecanismelor de piata sau a factorilor de mediu. Ea se inscrie in agenda de lucru a fortelor mondiale care doresc inrobirea si supunerea populatiei prin orice metoda : conflict militar, conflict cultural, sau constrangere economica. Sa vedem cum au fost corelate mai multe actiuni care au adus populatia a 35 (conform datelor de ultima ora) de state la o stare de foamete generalizata.

1. Restructurarile agricole. Subventionarea agriculturii multor state cu economie de tranzitie, subdezvoltate sau pe cale de dezvoltare de catre organismele creditoare internationale (FMI si Banca Mondiala), s-a facut cu impunerea unor restrictii si a unor reforme structurale in agricultura. Producatorilor agricole li s-au interzis indeletnicirile seculare, de cultivare a cerealelor si a altor culturi agricole traditionale si reorientarea spre un sector nou pentru ei. Se miza pe finantarea unor activitati non-concurentiale pentru alti producatori favorizati de aceste institutii, dar si pregatirea unor potentiale piete de desfacere (a vedea restrictiile impuse de UE la produsele agricole romanesti, falimentul pe care il dau producatorii agricoli romani care nu rezista financiar la toate formalitatile si procedurile de standardizare impuse de Bruxelles, cedand intr-un final in fata marilor lanturi de distributie occidentale). Este un lucru stiu faptul ca indicatiile FMI-ului sunt destructive pentru orice economie. Tarile care au reusit sa se elibereze de sub jugul Fondului, astazi sunt prospere si infloritoare, cele care n-au facut-o, platesc factura grea a sclaviei economice.

2. Razboiul anglo-saxon in Irak si ostentativul lor suport a Israelului contra statelor arabe, inclusiv OPEC a dus la cresterea preturilor la produsele petroliere. Aceasta a determinat o crestere a costurilor lucrarilor agricole, a preturilor la fertilizanti, pesticide si ierbicide (derivate din petrol), iar in final o crestere a pretului produselor alimentare. In anul curent, in tarile sarace, aceste preturi au crescut cu 45%!!!!! Iar pana la finele anului se estimeaza o crestere pana la 56% !

3. Deturnarea terenurilor arabile pentru producerea biocarburantilor utilizati in Occident, SUA si Brazilia (Amazonia risca sa fie starpita pentru a fi fondate in loc plantatii pentru producerea bio-etanolului; daunele ar fi uriase pentru ca am ramane fara "Plamanii Planetei"). Cu o rentabilitate relativ scazuta, producerea biocarburantilor se axeaza pe principiul agriculturii de tip extensiv, necesitand terenuri imense, avandu-se in vedere consumul gigantic de combustibili in tarile mentionate. Aceasta face sa creasca preturile terenurilor agricole, cu consecinte si de aceasta data asupra pretului produselor agricole destinate alimentatiei. Cat de straniu n-ar parea, dar noul Presedinte al FMI, Dominique Strauss-Kahn, mentiona in acest sens, cu scurt timp in urma ca "Ar trebui sa punem mai mult pe masa si mai putin buzunar!".

4. Specula. Recent, unele state au manifestat tendinte monopoliste vizavi de influentarea si instrumentalizarea crizei alimentare in scopul dictarii preturilor la produsele alimentare. State sud-est asiatice cum ar fi Thailanda, au lansat initiativa speculatoare de a crea carteluri de comun acord cu alti mari producatori de orez (si alte cereale) si fixarea amorala a unor preturi rigide a acestor produse, sfidand orice mecanism de ajustare autonoma a preturilor.

In final, poate fi mentionata si emergenta unor state terte, cu o economie in plina expansiune, cu un consum alimentar mereu in crestere, consum care in acest context de augmentare a nivelului de trai prefera produsele carnate si lactate, pentru a caror obtinere sunt alocate cantitati foarte mari de cereale si alte nutreturi animale, concurand iarasi cu hrana vegetala destinata nutritiei umane.

Nici unul din fenomenele majore care se intampla in jurul nostru, in special cele de ordin economic, nu apar la intamplare. Orice incident de proportii este conceput din timp, sunt pregatite toate scenariile plauzibile, sunt elaborate in laborator si ulterior vehiculate diferite diversiuni destinate sa distraga atentia de la adevaratele cauze si adevarata natura a originii celor intamplate. Criza financiara mondiala, a carei locomotiva este economia americana in recesiune, a avut si continua sa aiba efecte devastatoare si asupra altor economii ale lumii, iar in tandem cu colapsul circuitului normal al produselor alimentare constituie o sfidare majora a felului in care este alcatuita lumea secolului XXI. Ttousi, o padure care arde in integralitatea sa, printr-un miracol al naturii renaste cu o vigoare mai mare si reuseste mereu sa compenseze si sa intreaca performantele precedente. Sa speram ca analogia e valabila si aici.